Mintea unui barbat divortat
De Adrian Sahr
Inca nu am cumparat-o, ma doare-n cot de formatul ei, chiar nu-mi pasa si nici nu ma dor ochii sa citesc textul pe ecran si nu pe hartie. Fragmentele insa m-au pus pe ganduri…Uite, cu cartea asta imi incep To do list pe anul asta !
Oare chiar asa gandeste un barbat? Toti barbatii gandesc asa? Nici nu stiu cum sa reactionez, sincer. Am ramas pur si simplu cu gura cascata..si nu va ganditi la prostii!
Mi se pare prea cocos acum. Bun, a divortat. Dar cred ca l-a durut extrem, faza cu ranirea orgoliului trebuie sa fie mai mult decat adevarata. Cartea spune lucrurilor pe sleau.. Sex? Mai rar. Celelalte expresii care desemneaza sexul ca act in sine inunda cartea (Adica fragmentele pe care le-am citit ca fiind reprezentative:) )
OK, noi, femeile, stim ca voi barbatii nu analizati prea mult situatia, nu va ganditi niciodata ca poate voi sunteti cei care gresiti. Ar trebui s-o faceti. Ar fi pacat ca toti cocosii astia de pe planeta sa se inchipuie acum vreun Don Juan. Nu va ajuta fata pe multi dintre voi. Iar cei pe care va ajuta, ei bine, dati gres in lucruri elementare, cum ar fi bunul simt, cei 7 ani de acasa sau pur si simplu comunicarea.
„Când sexul scade în frecvenţă, creşte rata gătitului în casă”.S-a intrebat cineva DE CE scade frecventa cu care se face sex intr-un cuplu casatorit??? Sa fie oare si vina barbatului, intr-o oarecare masura? Eu spun ca da. Ei bine, femeile nu sunt masini de facut sex, nici papusi gonflabile astfel incat sa facem sex „la comanda”. Doar ca trebuie sa ne mai stimulati si voi – aici ma refer la materialismele care ne reprezinta, un compliment, merg chiar si minciunile, atata timp cat suna frumos! Si noi ne gandim la sex, si destul de mult, chiar, dar nu facem din asta un mod de viata. Trebuie sa ne umplem insa timpul (liber, prea liber in ultima vreme) cu ceva, la fel cum barbatii o fac cu iesitul la bere/biliard. Bine, eu, personal, nu gatesc, asa ca nu se pune. Am spus-o doar din spirit de solidaritate. Si DA, frecventa redusa a sexului duce la destramarea unei casnicii… Trist.
Sa revenim la cartea/fragmenteleeeee care face subiectul post-ului. Nu sunt pudica, nu ma deranjeaza limbajul folosit, ba dimpotriva! Si probabil ca daca autorul ar fi folosit un vocabular elevat, inlocuind termenii vulgari cu o denumire mai „maleabila”, probabil ca lucrarea si-ar fi pierdut mult din farmec. Poate ni se trage de cand eram mici si ni se spunea ca nu avem voie sa vorbim urat…Intotdeauna te simti atras de interzis.
Frustrare? Infrangerea barbatului in fata unei femei? Bravada? Tot ce se poate… Faptul ca ma recunosc oarecum in exa divortatului se pune???
Care este varianta feminina pentru misoginism? Ajutati-ma, ca nu ma pricep. Desi, in acest moment, pur si simplu il ador pe acest Adrian pentru curajul de a-si arata pe fata misoginismul. Bravo. Fara menajamente, pur si simplu masculin. De-aia iubim barbatii.
A, inca ceva.. Cum se citeste SAHR? Mie mi-e imposibil.
Filed under: cultura, sa treaca ziua mai usor, Uncategorized | 11 Comments
Etichete:adrian sahr, didilina, mintea unui barbat divortat
Didilina
Didi. Just another stupid blog...
Didilina's 
idiot
Didilina, esti si tu inca o feminista care a inteles gresit aceasta miscare? Pledezi pentru sinceritate inca nu ai curajul sa fii sincera, si esti pudica pana in maduva oaselor, dar ti-ai dori sa nu fii. Din tonul cuvintelor tale imi dau seama ca esti si tu, una din multele femei care adopta atitudinea de „pussy power” si nu e vina ta (adica „faptul ca eu, femeia, imi desfac cracii, este un premiu pentru barbat, o recompensa si o unealta prin care-l manipulez, iar el trebuie sa merite, si sa munceasca pentru asta”) Uite, vezi, asta e varianta feminina a misoginismului.
Adevarul este ca slabiciunea barbatilor a fost cea care a ingaduit asemena comportamente din partea femeilor. Au mai contribuit: regulile societatatii si ale bisericii, educatia parintilor, egoul femeii, si iurestul schimbarilor si influentelor la nivel planetar (tehnologie, mas media, materialism, consumarism)
In curand va lua sfarsit aceasta epoca sumbra pentru ambele sexe, (care e destul de recenta dealtfel), pentru ca noi barbatii ne vom trezi din letargia patetica in care ne aflam si vom restabili egalitatea, singura care ne va face fericiti pe toti, femei si barbati.
Totul a inceput acum cativa ani buni in inima Americii, in ceea ce poarta numele de „Comunitatea de Seductie”. Pentru inceput totul fusese inteles gresit, barbatii transformandu-se din „carlige de rufe” in „serpi manipulativi si nesiguri”. Desi multi au reusit sa aiba femei la care inainte nici nu puteau visa, au remarcat dupa 1, 2 sau 3 ani ca asta nu ii face fericiti, asa cum se aseptau. In final, toti care au trecut prin asta au ajuns la concluzia ca sinceritatea, naturaletea, puterea sexualitatii masculine, spiritul de lider (in varianta netiranica de data asta) si mai presus de toate, iubirea neconditionata a femeilor, sunt singurele calitati autentice ale barbatului, si de altfel tot ce-i trebuie pentru a avea o relatie fericta cu sexul opus.
In final ne vom regasi drumul inapoi unul spre celalalt.
(Abia astept sa citesc cartea tipului)
Ohoooo, apreciez ca mi-am scris acest ditamai commentul 🙂
Desigur, sper ca ai observat ca postul meu se refera in primul rand, dar nu neaparat, ce-i drept, la autorul nebun al acestei carti nebune – pe care nici eu nu am citit-o.
Ma bucura insa si mai mult ca recunosti ca, fara o femeie care sa-l manipuleze, barbatul nu este fericit. Bineinteles ca si reciproca e adevarata, insa numai in masura in care femeile nu constientizeaza ca sunt manipulate. Iar iubirea neconditionata a femeii fata de barbat, te asigur ca nu este o calitate autentica a acestuia, ci o aberatie a sentimentelor femeii. Da, avem prostul obicei sa va iubim neconditionat, dar pana la punctul in care constientizam cat de manipulate am fost.
In fine, manipularea este cu totul alta chestie, care probabil o sa faca subiectului vreunui viitor post.
Merci inca o data pentru comment.
Draga Didilina, ai inteles total pe dos, dar poate nu m-am exprimat eu destul de clar.
Am zis ca barbatii care au invatat arta seductiei au perceput-o ca pe o manipulare, si astfel s-au apucat sa seduca femeile, (prin tehnici psiho-comportamentale care mai de care mai sofisticate), si le-a mers, chiar foarte bine. Daaar, dupa cativa ani, au ajuns la marea realizarea ca aceasta mod de a relationa cu femeile, (adica de a le manipula, de a le seduce deliberat, pentru un scop egoist) nu ii face fericiti, si astfel au luat calea sharmului natural, specific unui barbat adevarat si puternic, caaaare, IUBESTE FEMEILE NECONDITIONAT (deci ma refeream la iubirea neconditionata a barbatilor pentru femei, ca si calitatea esentiala masculina).
Barbatii au invatat arta seductiei? Cand? Unde? Aaaaa, demult, da, credeam ca vorbim de barbatul din ziua de azi…care, surpriza, NU IUBESTE NECONDITIONAT PE NIMENI!! Da-mi voie, prin urmare, sa nu cred in softicizarea barbatilor. Calitati esentiale ale barbatilor? Gresit spus. Caracteristici, poate. Calitati, niciodata.
Si da, mi s-a parut ca ai spus cu totul altceva.
Si inca ceva, eu cu cine vorbesc, cu adrian, cu robert, sau cu amandoi? Ca sa stiu cui ma adresez data viitoare cu apelativul „draga”…
Robert si Adrian (calculatoare diferite, locuri diferite)
treaba cu seductia e foarte recenta (de 15 ani in America, si de vreo 5 ani pe la noi, si continua vertiginos in directai buna)
legat de iubirea neconditionata, ma refeream la cea spre care se tinde de catre majoritatea si cea la care au ajuns o parte din ei in urma realizarilor interioare in ceea ce priveste femeile si scena datingului.
offfff nimic nu intelegi, ce se intampla cu tine, esti cu capul in nori? e blogul tau, putina atentie te rog. Sau mai bine lasa blogul, fugi si fa dragoste cu sotul.
PS: A, si un cadou de la mine cel ce te iubeste neconditionat, pentru tine, cea care cel putin ai curajul sa-ti pui intrebari:
Cadoul consta in a-i spune sotului sa caute pe torente, sa urmareasca si sa ia notite, la urmatoare treaba: Steve Piccus – White Tiger Tantra
Pentru ca stiu cat de curioasa esti din fire, si pentru a nu periclita scpul final, (adica de a te autosabota de la ceea ce va fi poate cea mai tare experienta din viata ta”) iti spun ca este vorba despre o tehnica de masaj extern si intern pe care barbatul o face femeii aducand-o la vestitul orgasm al punctului G. Ideea era ca tu sa nNU urmaresti filmuletele pentru ca iti poti poti genera o inhibitie in ceea ce priveste posibilitatea ca asa ceva sa se intample la tine (un fel de stres in fata performantei). Stiu ca ti se pare „aiurea” ce spun eu aici dar daca vrei sa nu fii pudica in adevaratul sens al cuvantului, atunci nu urmari filmuletele ci da-ile sotului, si lasa-l sa-si faca treaba. Imi vei multumi dupa aia!
Chiar am avut impresia ca vorbesc cu una si aceeasi persoana… Aceleasi idei, in fine.
Ok, vad ca am ajuns la un alt punct al discutiei, cel in care primesc sfaturi pentru casnicie… chiar nu cautam asta. Am scris pe blog ce am vrut, ce m-a dus pe mine capul, iar daca atat m-a dus, asta ma priveste numai pe mine. Eu nu am nicio problema cu faptul ca sunt obtuza, eu chiar ma admir pe mine pentru asta: e bine pentru mine sa scriu ce vreau, sa-mi pun intrebari la care daca vreti raaspundeti, daca nu, nu. Eu nu ma supar nici intr-un caz, nici in celalalt. Dar ce ma deranjeaza cu adevarat este ca primesc sfaturi… Am cerut vreo parere undeva? Nu-mi aduc aminte, postul e debitat acum cateva luni, intre timp s-au intamplat si alte lucruri care mi-au furat gandul cu totul de la blogul meu. BLOGUL MEU, am spus, da?
Stres in fata performantei? Dragii mei Adrian si Robert, nu va inchipuiti ca sunt la fel de limitata si in alte privinte…
Inhibitie? Societatea ne-a invatat sa fim pudice. Nu e „frumos” ca o femeie sa injure facand referire la organele genitale, asa cum fac barbatii. Deci please invinovatiti societatea pentru pussy power, pentru faptul ca ne-am permis sa ne spunem parerea despre misogini. Apreciez ca va luati apararea unul altuia. Este chiar dragut din partea voastra.
Nu am spus ca nu cred in voi. Cred, pentru ca altfel imi schimbam orientarea sexuala sau ma calugaream. Amintiti-va ca sunt casatorita cu, atentie, UN BARBAT! Care la randul lui e misogin cateodata. Asta va defineste, nu gasiti scuze. Pe noi femeile ne caracterizeaza naivitatea, in schimb. Si increderea exagerata in fortele proprii.
A, si te rog, sa incepi sa crezi mai mult in noi, barbatii!
Robert si Andrian sunt unul si aceeasi persoana, adica eu. Nu trebuie sa-mi ce tu parerea pentru a mi-o exprima. Eu am vrut sa-ti ofer ceva, dar daca egoul tau nu te lasa sa primesti, e ok, tu pierzi, nu eu. Asa e, societatea, mai exact regulile ei si religia au facut ca femeia sa se rusineze si sa se invinovateasca de propria ei sexualitate, de aici rezultand si prapastia asta care exista intre barbati si femei.
Faptul ca tu esti casatorita nu-mi spune nimic despre cine esti sau cum esti. Te-ai ggrabit si tu sa te conformezi acelorasi reguli sociale, si se simte de la o posta ca nu esti multumita de alegerea facuta. Imi pare rau sa aflu ca nu esti fututa cum trebuie, asa cum merita orice femeie, dar e ok, daca faci te te-am invatat mai sus, iti garatez ca tu si sotul tau „misogin” veti avea parte de cele mai frumoase momente intime.
doar sa-ti asez dilemele in ordine citeste-ma
http://pindicghiocel.blogspot.com/2010/06/ziua-92-mintea-unui-barbat-cu.html